What do you think?
Rate this book
Woolgathering
A great book about becoming an artist, Woolgathering tells of a youngster finding herself as she learns the noble vocation of woolgathering, a worthy calling that seemed a good job for me. She discovers often at night, often in nature the pleasures of rescuing a fleeting thought. Deeply moving, Woolgathering calls up our own memories, as the child glimpses and gleans, piecing together a crazy quilt of truths. Smith introduces us to her tribe, a race of cloud dwellers, and to the fierce, vital pleasures of cloud watching and stargazing and wandering.
A radiant new autobiographical piece, Two Worlds (which was not in the original 1992 Hanuman edition of Woolgathering), and the author's photographs and illustrations are also included.
Woolgathering celebrates the sacred nature of creation with Smith's beautiful style, acclaimed as glorious (NPR), spellbinding (Booklist), rare and ferocious (Salon), and shockingly beautiful (New York Magazine).
A radiant new autobiographical piece, Two Worlds (which was not in the original 1992 Hanuman edition of Woolgathering), and the author's photographs and illustrations are also included.
Woolgathering celebrates the sacred nature of creation with Smith's beautiful style, acclaimed as glorious (NPR), spellbinding (Booklist), rare and ferocious (Salon), and shockingly beautiful (New York Magazine).
80 pages, Paperback
First published January 1, 1992
About the author
Patti Smith
140 books11.5k followersPATTI SMITH is a writer, performer, and visual artist. She gained recognition in the 1970s for her revolutionary merging of poetry and rock. She has released twelve albums, including Horses, which has been hailed as one of the top one hundred albums of all time by Rolling Stone.
Smith had her first exhibit of drawings at the Gotham Book Mart in 1973 and has been represented by the Robert Miller Gallery since 1978. Her books include Just Kids, winner of the National Book Award in 2010, Wītt, Babel, Woolgathering, The Coral Sea, and Auguries of Innocence.
In 2005, the French Ministry of Culture awarded Smith the title of Commandeur des Arts et des Lettres, the highest honor given to an artist by the French Republic. She was inducted into the Rock and Roll Hall of Fame in 2007.
Smith married the musician Fred Sonic Smith in Detroit in 1980. They had a son, Jackson, and a daughter, Jesse. Smith resides in New York City.
Smith had her first exhibit of drawings at the Gotham Book Mart in 1973 and has been represented by the Robert Miller Gallery since 1978. Her books include Just Kids, winner of the National Book Award in 2010, Wītt, Babel, Woolgathering, The Coral Sea, and Auguries of Innocence.
In 2005, the French Ministry of Culture awarded Smith the title of Commandeur des Arts et des Lettres, the highest honor given to an artist by the French Republic. She was inducted into the Rock and Roll Hall of Fame in 2007.
Smith married the musician Fred Sonic Smith in Detroit in 1980. They had a son, Jackson, and a daughter, Jesse. Smith resides in New York City.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 670 reviews
April 25, 2022
I imagined a lot of things. That I would shine. That I'd be good. I'd dwell bareheaded on a summit turning a wheel that would turn the earth undetected, amongst the clouds, I would have some influence; be of some avail.
Woolgathering ~~ Patti Smith
A joyful read. Nothing more be said. Highly recommended.
Woolgathering ~~ Patti Smith
A joyful read. Nothing more be said. Highly recommended.
July 4, 2016
Ne mogu tačno da se setim koliko godina sam imao kada sam prvi put čuo pesmu "Because the night" ali se jasno sećam jula 2009. godine kada je Patti Smith sa glavne scene EXIT festivala počela da je peva. I sada kada pustim snimak sa Youtube-a prođu me žmarci i ne prestajem da se divim ovoj ženi kako je u tih nekoliko minuta, koliko traje pesma, uspela da svede gomilu emocija na predivan tekst pesme, praćen izvanrednom melodijom. Ima nešto neverovatno u Peti Smit...
Čitanje "Sakupljanja vune" je za mene bilo poput prisustvovanju nekom koncertu koji nije za široke mase, na kom Peti ispoveda svoje detinjstvo, malo kroz prozu, malo kroz poeziju. Ona se priseća detinjstva i puta kojim je išla - od one male Peti koja noću gleda kroz prozor svoje sobe, do one Peti koja piše ove biografske stranice. A ostalo je mnogo od tog deteta u ovoj samo fizički odrasloj verziji nje same... Ostale su one emocije i ona začuđenost svetom, samo su ih vreme i iskustvo preoblikovali.
Nakon čitanja ovog prozno-poetskog dela, u glavi ostaju dve slike:
Mala Peti, koja proviruje noću kroz prozor, dok cela njena porodica spava; ona molitvom "pozdravlja svog Boga" i kroz snene oči posmatra poljanu snova pored svoje kuće na kojoj vredno rade tajanstveni sakupljači vune...
I Velika Peti, na sceni, jedan od stubova svetske muzičke scene, i njene ruke koje, i dok peva i dok piše, sakupljaju finu vunu sa vlastitog života i predu je u fino tkanje njenih reči.
Čitanje "Sakupljanja vune" je za mene bilo poput prisustvovanju nekom koncertu koji nije za široke mase, na kom Peti ispoveda svoje detinjstvo, malo kroz prozu, malo kroz poeziju. Ona se priseća detinjstva i puta kojim je išla - od one male Peti koja noću gleda kroz prozor svoje sobe, do one Peti koja piše ove biografske stranice. A ostalo je mnogo od tog deteta u ovoj samo fizički odrasloj verziji nje same... Ostale su one emocije i ona začuđenost svetom, samo su ih vreme i iskustvo preoblikovali.
Nakon čitanja ovog prozno-poetskog dela, u glavi ostaju dve slike:
Mala Peti, koja proviruje noću kroz prozor, dok cela njena porodica spava; ona molitvom "pozdravlja svog Boga" i kroz snene oči posmatra poljanu snova pored svoje kuće na kojoj vredno rade tajanstveni sakupljači vune...
I Velika Peti, na sceni, jedan od stubova svetske muzičke scene, i njene ruke koje, i dok peva i dok piše, sakupljaju finu vunu sa vlastitog života i predu je u fino tkanje njenih reči.
January 21, 2024
This is a small beautiful book, one I would choose to own for frequent reads. Her inclusion of the Hanuman book concept is illustrative of it's predictive talismanic power. I would love to carry it around as a little "prayer" book. There is something in her words that resonates strongly, moves me, and I found the reading of this small volume completely soul quenching and calming. It is an early morning with birdsong and rain threatening which seems the perfect backdrop for a fall into her pages- just a transcendent experience as I suppose was intended, perhaps unconsciously, or not.
This cover seems to be the reissue cover which is gorgeous and apropos given the title, but the original with clouds is also beautiful. And no doubt, the original printed by Hanuman Books is far superior if more costly.
addendum January 21, 2024: I don't remember when I bought this but it was after first reading this small book perhaps borrowed from the library. I now own a small precious copy which looks the same and was a Bloomsbury reissue. It still holds the same magic and I am far advanced in my Patti Smith appreciation, following her talismanic words on her substack and immersed currently in attempting a William Blake understanding. If anyone can encourage my appreciation of poetry, it has to be her.
Her voice is singular and unique and will be a loss once no longer present. But luckily she will live on in her printed words and the memory of those who encountered her magic thought processes.
This cover seems to be the reissue cover which is gorgeous and apropos given the title, but the original with clouds is also beautiful. And no doubt, the original printed by Hanuman Books is far superior if more costly.
addendum January 21, 2024: I don't remember when I bought this but it was after first reading this small book perhaps borrowed from the library. I now own a small precious copy which looks the same and was a Bloomsbury reissue. It still holds the same magic and I am far advanced in my Patti Smith appreciation, following her talismanic words on her substack and immersed currently in attempting a William Blake understanding. If anyone can encourage my appreciation of poetry, it has to be her.
Her voice is singular and unique and will be a loss once no longer present. But luckily she will live on in her printed words and the memory of those who encountered her magic thought processes.
November 17, 2021
Beautiful simplicity
November 6, 2021
why nobody liked it? it's sweet and strange. just a beautiful book full of childhood memories. damn, i liked it more than Just Kids.
January 17, 2014
Patti's early years in prose. Some startling images - bat wings crackling in a barn fire. Some wonderful reveries that start in listless cafes and drift into souks selling blood red stones. Stories about her infant sister's sickness, her great-grandmother's imperious non-regard, her dog's mysterious death. Also some commonplaces and generalizations that dilute the poetic intensity, but overall this is a very companionable book. Handsomely designed and interspersed with photos, too.
November 7, 2022
Pięknie, poetycko opisane wycinki z dzieciństwa Patti, okraszone odrobiną realizmu magicznego i świata fantazji. Nieułożone i fragmentaryczne, ale mocno czuć w nich ducha autorki. Trochę mam jednak poczucie, że niewiele z tego wyniosłem, ale to być może kwestia mojej ubogiej wyobraźni. 3,5
April 28, 2017
I'm not a specialist when it comes to poetry. I use a very simplified key to evaluate it for myself - if it moves me, I like it, if it doesn't, I forget about it the moment I finish the last line. The situation with poetic prose is very similar in my case. If I catch myself formulating thoughts (subconsciously) in a way the text of the book was written, if it plays again and again in my brain - I'm enchanted. Unfortunately, this is not the case with the tiny book by Patti Smith. There are a few pretty images, some glimpses of atmosphere I would like in a book but otherwise it was so... bland. As if Smith had really nothing to say, but was asked to write a book for a deadline so she did. To me it felt so trivial and naive that I guess this poor stereotypical teenager who writes bad poems could write something better. Maybe it's just not my kind of poetics. But I can't recommend it to anyone.
November 5, 2017
Patti Smith gençliğime fon müziği olmuş, rafımdaki en değerli albümden gördüğüm bazılarının sahibi, gerçekten değer verdiğim bir müzisyendir. Lise yıllarımda sabah okula 'Because the Night', 'People have the Power', 'Gone Again' gibi şarkıları söyleyerek girerken, akşam çıkışa değin ağzım kendini Alanis Morissette, Björk, Tori Amos gibi görece daha kişisel müzisyenlere bırakırdı. Çünkü uzun süreli münasebet esnasında yorardı beni Patti. Pj Harvey ile birlikte çoğu zaman genç bünyeme ağır gelirdi ve sanki bazı yerlerde biraz zorlama mı müzik yapıyorlar diye düşünüp, sırtımı dönerdim bu ikisine.
'Hayalperestler' beni o yıllara götürdü. Üzgünüm ama sanki biraz zorla mı yazdın Patti? Bir 'Wave' durumu var sanki bu kitapta? Gerçi önsözde bahsetmişsin; ilk kitabın olan bu metni yazarken, çok amatör ve toy olduğundan. Yine de 'Çoluk Çocuk' ve 'M Treni'ni yazmış, yüce ozan Patti elinden kötü bir şey çıkmaz diye üzerine atlamıştım. Yanılmışım. Bu minik kitapta Patti kendi ekseninden çıkmışsın ve bir edebiyatçı gibi yazma gayretine girmişsin; buna istinaden de eser '-miş gibi' cümlelerle dolmuş taşmış.
Halbuki 'Glitter in their eyes' desem, 'Mother rose' desem... Güzel dizeleri sesinden dinlesem, bana yetermiş.
5/10
'Hayalperestler' beni o yıllara götürdü. Üzgünüm ama sanki biraz zorla mı yazdın Patti? Bir 'Wave' durumu var sanki bu kitapta? Gerçi önsözde bahsetmişsin; ilk kitabın olan bu metni yazarken, çok amatör ve toy olduğundan. Yine de 'Çoluk Çocuk' ve 'M Treni'ni yazmış, yüce ozan Patti elinden kötü bir şey çıkmaz diye üzerine atlamıştım. Yanılmışım. Bu minik kitapta Patti kendi ekseninden çıkmışsın ve bir edebiyatçı gibi yazma gayretine girmişsin; buna istinaden de eser '-miş gibi' cümlelerle dolmuş taşmış.
Halbuki 'Glitter in their eyes' desem, 'Mother rose' desem... Güzel dizeleri sesinden dinlesem, bana yetermiş.
5/10
December 22, 2021
"Time passes and with it certain sensations. Yet once in awhile the magic of the field and all that happened there surfaces."
Dreamy and spellbinding. In Woolgathering, Patti Smith called me back to the magical moments of my childhood, when the things I beheld were full of whimsy and wonder. Fleeting imagery with a curious impressionistic quality. While reading, I didn't only imagine her past as she writes of it - I remembered my own as well. I love it when writers, through their own recollections, are able to evoke those feelings within me and remind me what was good about being a child. Those fonder memories often escape me.
I let the poems and prose within this small volume wash over me. The experience was akin to wading my hand over water, watching the ripples distort my reflection; it defies exact interpretation. It's through the poetic, abstract, and ethereal nature of Patti's prose that I was left with an incredible sadness and nostalgia that would be very hard for any other writer to replicate. This was a stunning reading experience that I will always hold very close to my heart.
Dreamy and spellbinding. In Woolgathering, Patti Smith called me back to the magical moments of my childhood, when the things I beheld were full of whimsy and wonder. Fleeting imagery with a curious impressionistic quality. While reading, I didn't only imagine her past as she writes of it - I remembered my own as well. I love it when writers, through their own recollections, are able to evoke those feelings within me and remind me what was good about being a child. Those fonder memories often escape me.
I let the poems and prose within this small volume wash over me. The experience was akin to wading my hand over water, watching the ripples distort my reflection; it defies exact interpretation. It's through the poetic, abstract, and ethereal nature of Patti's prose that I was left with an incredible sadness and nostalgia that would be very hard for any other writer to replicate. This was a stunning reading experience that I will always hold very close to my heart.
July 15, 2023
So very tender! Smith writes as both a child and a mother, in awe of the world and of the particular way children exist in it. I love this central idea that those quasi-magical things that happen to us as children are no less real than anything else. Even as the book moved between these disparate scraps of story I didn’t feel lost, just curious. And the PROSE !!!!!!
An easy 5 stars. Quick, hopeful, nostalgic. I am full of love!
“Having my breath what more could I ask for….I had the advantage of the sky with its ability to become, in the twinkling of an eye, everything.”
An easy 5 stars. Quick, hopeful, nostalgic. I am full of love!
“Having my breath what more could I ask for….I had the advantage of the sky with its ability to become, in the twinkling of an eye, everything.”
November 5, 2017
Una tarde me ha durado y es que siendo Patti, no hay más que abrir el libro y disfrutar.
Este es muy distinto a M Train. Básicamente, son pequeños relatos, reflexiones y pensamientos sobre su infancia.
Me ha parecido mucho más poético, entralaza muy bien realidad y sueño, lo que le da un punto onírico muy intimista; en algunos momentos, puede hacer que te pierdas un poco,(como decía Hache: "Tejiendo sueños es de avanzado de Patti" xD ); aún así, es una lectura que se disfruta mucho, y es que ¡esta mujer escribe de diez!
Lo mejor que se puede hacer, es leer el libro dejándose llevar, al fin al cabo, así se tejen los sueños, ¿no?
Capítulo favorito: "Mil novecientos cincuenta y siete".
Pd: Recomiendo empezar por Éramos unos niños o por M Train.
"Alguien me preguntó si, Tejiendo sueños, podía considerarse un cuento de hadas. Siempre me ha encantado ese tipo de historias, pero no creo que lo sea. Todo lo que contiene este librito es cierto, y tal como está escrito ocurrió. Escribirlo me arrancó de mi extraño letargo y espero que en alguna medida llene al lector de una vaga y curiosa alegría" Conmigo, lo ha hecho, Querida Patti.
"¿Qué hacemos, Gran Barrymore?
Nos tambaleamos.
¿Qué haremos, humilde monje?
Tener buen ánimo".
Este es muy distinto a M Train. Básicamente, son pequeños relatos, reflexiones y pensamientos sobre su infancia.
Me ha parecido mucho más poético, entralaza muy bien realidad y sueño, lo que le da un punto onírico muy intimista; en algunos momentos, puede hacer que te pierdas un poco,(como decía Hache: "Tejiendo sueños es de avanzado de Patti" xD ); aún así, es una lectura que se disfruta mucho, y es que ¡esta mujer escribe de diez!
Lo mejor que se puede hacer, es leer el libro dejándose llevar, al fin al cabo, así se tejen los sueños, ¿no?
Capítulo favorito: "Mil novecientos cincuenta y siete".
Pd: Recomiendo empezar por Éramos unos niños o por M Train.
"Alguien me preguntó si, Tejiendo sueños, podía considerarse un cuento de hadas. Siempre me ha encantado ese tipo de historias, pero no creo que lo sea. Todo lo que contiene este librito es cierto, y tal como está escrito ocurrió. Escribirlo me arrancó de mi extraño letargo y espero que en alguna medida llene al lector de una vaga y curiosa alegría" Conmigo, lo ha hecho, Querida Patti.
"¿Qué hacemos, Gran Barrymore?
Nos tambaleamos.
¿Qué haremos, humilde monje?
Tener buen ánimo".
December 11, 2021
Video review
Woolgathering is Patti's childhood, but unlike her other books it's semi-autobiographical which I think reduces its power. Patti already writes poetically and enthusiastically in other books, but in Woolgathering, the reader easily can lose the sense of direction and actual events that make her books memorable and relatable. The best story is 1957 by far, the story of her dog is so moving it feels like that deserved to be a short poem by itself instead of something buried in this arrangement.
I'm starting to wonder whether Patti ever wrote of someone or something's fondness of her. She is always writing of wanting and yearning and trying for that, whatever it may be. I wonder whether we expressly see only one side of her perception which makes her stories not as authentic as they may be, or if this is how she experiences her reality and memories.
After a time I feel I understand the style of her books now, and I think unless expressly motivated, I won't try reading any more writing by Patti Smith (her influences however remain in my interest). Just Kids should definitely be what you are reading instead of this.
Woolgathering is Patti's childhood, but unlike her other books it's semi-autobiographical which I think reduces its power. Patti already writes poetically and enthusiastically in other books, but in Woolgathering, the reader easily can lose the sense of direction and actual events that make her books memorable and relatable. The best story is 1957 by far, the story of her dog is so moving it feels like that deserved to be a short poem by itself instead of something buried in this arrangement.
I'm starting to wonder whether Patti ever wrote of someone or something's fondness of her. She is always writing of wanting and yearning and trying for that, whatever it may be. I wonder whether we expressly see only one side of her perception which makes her stories not as authentic as they may be, or if this is how she experiences her reality and memories.
After a time I feel I understand the style of her books now, and I think unless expressly motivated, I won't try reading any more writing by Patti Smith (her influences however remain in my interest). Just Kids should definitely be what you are reading instead of this.
December 10, 2023
Qualche settimana fa ero lì che facevo zapping sfrenato in TV, che nemmeno il miglior Fantozzi mi avrebbe battuto, e son capitato su un canale dove trasmettevano un documentario su Patti Smith. La conoscevo più che altro per le sue due canzoni più famose: Because the night e People have the power, poi per essere stata tra i pionieri del punk delle origini. Ma dopo aver visionato il documentario cui accennavo prima, mi sono accorto che era ed é molto di più. Che poi che vuol dire di più? Come mi permetto di giudicare la vita di chicchessia?
Comunque la visione suddetta mi aveva incuriosito e parecchio su un personaggio molto particolare e soprattutto per nulla convenzionale. Così corsi alla ricerca di qualche testo da leggere in merito e "I tessitori dei sogni" é uno dei tanti con cui ho deciso di iniziare la conoscenza letteraria di questa enigmatica ed interessante artista.
Il libro che ho appena concluso di leggere si é rivelato totalmente qualcosa di inaspettato, la narrazione é permeata da una continua e persistente oniricità e raccontata in modo personalmente poetico. Personalmente perché? Alla fine tutta la poesia é completamente personale, a parte i vincoli delle rime o i versi ecc... Qui trattasi di poesia libera, come libera é l'anima dell'autrice. Anche le parti in prosa, sono rese con una musicalità tutta poetica.
Non é facile valutare un'autobiografia, perché ciò che ognuno vive personalmente é difficile da rendere, su carta o anche oralmente, per far sì che chiunque altro possa recepirlo. Ma l'autrice, con questo suo stile sognante e crepuscolare, ci é andata molto vicina. Visionaria e ricca di sfumature, la narrazione scivola via come su una scivolo d'acqua e tutto quello che c'è intorno, gli avvenimenti che si susseguono e dentro, le emozioni e gli stati d'animo che si provano, esplodono in un turbinio di colori come in un caleidoscopio rotante!
https://www.youtube.com/watch?v=pPR-H...
Comunque la visione suddetta mi aveva incuriosito e parecchio su un personaggio molto particolare e soprattutto per nulla convenzionale. Così corsi alla ricerca di qualche testo da leggere in merito e "I tessitori dei sogni" é uno dei tanti con cui ho deciso di iniziare la conoscenza letteraria di questa enigmatica ed interessante artista.
Il libro che ho appena concluso di leggere si é rivelato totalmente qualcosa di inaspettato, la narrazione é permeata da una continua e persistente oniricità e raccontata in modo personalmente poetico. Personalmente perché? Alla fine tutta la poesia é completamente personale, a parte i vincoli delle rime o i versi ecc... Qui trattasi di poesia libera, come libera é l'anima dell'autrice. Anche le parti in prosa, sono rese con una musicalità tutta poetica.
Non é facile valutare un'autobiografia, perché ciò che ognuno vive personalmente é difficile da rendere, su carta o anche oralmente, per far sì che chiunque altro possa recepirlo. Ma l'autrice, con questo suo stile sognante e crepuscolare, ci é andata molto vicina. Visionaria e ricca di sfumature, la narrazione scivola via come su una scivolo d'acqua e tutto quello che c'è intorno, gli avvenimenti che si susseguono e dentro, le emozioni e gli stati d'animo che si provano, esplodono in un turbinio di colori come in un caleidoscopio rotante!
https://www.youtube.com/watch?v=pPR-H...
September 1, 2023
"Hayalperestin tam olarak ne olduğundan emin değildim, ama kulağa önemli bir görev gibi geliyordu..."
Yoğun tempolu kısacık bir kitap. Çocukluk, hayal kırıklıkları, bağlılık, merakla tetiklenmiş keşif yolculuklarına dair anıları canlandıran bir etkisi var.
Bir gazeteci çocuğun manşeti haykırışına yerleştirdiği şu cümle de aklımda kalacak: "Kimse, olmadığı birine dönüşmez."
Kederin gölgesiyle kararmayan zarif bir hüzünle pırıldayan hoş bir kitap.
"...umarım bir ölçüde okurun da içini nedensiz bir neşeyle doldurmayı başarır." diyor kendi kitabı için Patti Smith, neden olmasın?
Yoğun tempolu kısacık bir kitap. Çocukluk, hayal kırıklıkları, bağlılık, merakla tetiklenmiş keşif yolculuklarına dair anıları canlandıran bir etkisi var.
Bir gazeteci çocuğun manşeti haykırışına yerleştirdiği şu cümle de aklımda kalacak: "Kimse, olmadığı birine dönüşmez."
Kederin gölgesiyle kararmayan zarif bir hüzünle pırıldayan hoş bir kitap.
"...umarım bir ölçüde okurun da içini nedensiz bir neşeyle doldurmayı başarır." diyor kendi kitabı için Patti Smith, neden olmasın?
March 4, 2017
This new edition was published in 2011. It just came to my attention when knittingtastic, a UK person working in knitting technical editing, posted book on her Instagram feed. I immediately ordered it. As a knitter and Patti Smith fan, I was intrigued. While this book is mostly poems, it also included essays. My favorite essay was her story of her dog Bambi, her constant companion when she was young. It was sad, though not tragic.
The cover "Shepherdess with Her Flock", a painting by Millet, may appear to only have a fleeting relationship with the book, because of its title. It turns out the Patti's ancestors in Norfolk, England were sheep herders. Writing of her great grandmother, who disliked her, Smith states:
"She was descended from a long line of Norfolk farmers and solitary shepherds. Her blood contained them and so commingled with mine. I was conscious, even as she slighted me, that through her I possessed the soul of a shepherdess. Through her I was drawn to the dreamers' life and I imagined tending a flock, gathering wool in a leather pouch, and contemplating the color of clouds."
And of course this entire small book is an exercise in woolgathering, defined as indulgence in aimless thought or dreamy imagining (Oxford Dictionary).
Recommended to Patti Smith fans, as well as readers who love sheep and wool.
The cover "Shepherdess with Her Flock", a painting by Millet, may appear to only have a fleeting relationship with the book, because of its title. It turns out the Patti's ancestors in Norfolk, England were sheep herders. Writing of her great grandmother, who disliked her, Smith states:
"She was descended from a long line of Norfolk farmers and solitary shepherds. Her blood contained them and so commingled with mine. I was conscious, even as she slighted me, that through her I possessed the soul of a shepherdess. Through her I was drawn to the dreamers' life and I imagined tending a flock, gathering wool in a leather pouch, and contemplating the color of clouds."
And of course this entire small book is an exercise in woolgathering, defined as indulgence in aimless thought or dreamy imagining (Oxford Dictionary).
Recommended to Patti Smith fans, as well as readers who love sheep and wool.
August 5, 2023
Patti Smith seni o kadar çok seviyorum ki… Bitmesin diye yavaş yavaş okuyup yine de 1 saatte bitirdiğim bu kitabın için teşekkürler.
Çocukluğunu o yaşında, bu kadar canlı hatırlaması beni biraz kıskandırmış olsa da, Patti Smith her zamanki yalın ama şiirsel diliyle aklımı başımdan aldı. Üslubu o kadar güzel ki… Kasıntı şiirsellikle insanın kusmuğunu ağzına getirmiyor. Hani bazı yazarlar vardır ya, okurken kastığı aforizma tadında, ritmik ama içi bomboş cümlelerinde ara verip “kesin bu cümleyi yazdın ve kendini tebrik ettin, uf be çok iyiyim dedin” dersiniz kendi kendinize. Patti Smith bunun tam tersi.
Sanki rüyadan uyanmış da eline geçen ilk kağıda hatıralarını yazmış ama unutmamak için acele acele yazmamış. Sindirmiş, duygularını tartmış. Tek seferde yazmış, editlememiş, ilk seferinde ne eksik ne fazlaymış gibi.
Eklenen fotoğraflarla da beraber bir albüm, bir scrap book tadına gelen hatıraları genel olarak mutlu. Üstünüze ağırlık bırakan dert tasa yükü değil. Ama yine de boğazınızda minik bir yumru ile bitiriyorsunuz kitabı.
Harika bir kitap valla. Yazarken son cümlemde kendi kendine kapanan goodreadsin berbat ötesi uygulamasına inat yeniden yazdım bu yorumu. Muhakkak okuyun.
Çocukluğunu o yaşında, bu kadar canlı hatırlaması beni biraz kıskandırmış olsa da, Patti Smith her zamanki yalın ama şiirsel diliyle aklımı başımdan aldı. Üslubu o kadar güzel ki… Kasıntı şiirsellikle insanın kusmuğunu ağzına getirmiyor. Hani bazı yazarlar vardır ya, okurken kastığı aforizma tadında, ritmik ama içi bomboş cümlelerinde ara verip “kesin bu cümleyi yazdın ve kendini tebrik ettin, uf be çok iyiyim dedin” dersiniz kendi kendinize. Patti Smith bunun tam tersi.
Sanki rüyadan uyanmış da eline geçen ilk kağıda hatıralarını yazmış ama unutmamak için acele acele yazmamış. Sindirmiş, duygularını tartmış. Tek seferde yazmış, editlememiş, ilk seferinde ne eksik ne fazlaymış gibi.
Eklenen fotoğraflarla da beraber bir albüm, bir scrap book tadına gelen hatıraları genel olarak mutlu. Üstünüze ağırlık bırakan dert tasa yükü değil. Ama yine de boğazınızda minik bir yumru ile bitiriyorsunuz kitabı.
Harika bir kitap valla. Yazarken son cümlemde kendi kendine kapanan goodreadsin berbat ötesi uygulamasına inat yeniden yazdım bu yorumu. Muhakkak okuyun.
March 9, 2013
This is an exquisite book. It's short enough to read in an hour or two and flows between prose and verse. Some excerpts:
p16
How wide the world is. How high. And the stuff of the mind - charged, poofs and scatters like seed and fluff. For such is the tooth of the lion. That it bares and bursts into wishes.
p68
The Lord gives us wings
He gives us a stomach
we can fly or vomit
turn ourselves into glory
turn upon the water
draw a cup of bitters
turn ourselves inside out
and a sum of us
will flicker
just a bit of dust, hardly noticed
but fills the air with a substance.
The immortal dream...
p16
How wide the world is. How high. And the stuff of the mind - charged, poofs and scatters like seed and fluff. For such is the tooth of the lion. That it bares and bursts into wishes.
p68
The Lord gives us wings
He gives us a stomach
we can fly or vomit
turn ourselves into glory
turn upon the water
draw a cup of bitters
turn ourselves inside out
and a sum of us
will flicker
just a bit of dust, hardly noticed
but fills the air with a substance.
The immortal dream...
February 14, 2016
Încă nu pot să cred cât de profundă a fost această carte. Cât de lirică. Cât de sensibilă și frumoasă. Doamne! Una dintre cele mai bune! :)
September 29, 2021
As you know Patti is my favorite. This little obscure one was beautiful.
March 30, 2024
"Alguien me preguntó si Tejiendo sueños podía considerarse un cuento de hadas. Siempre me encantaron ese tipo de historias, pero no creo que lo sea. Todo lo que contiene este librito es cierto, y tal como está escrito ocurrió. Escribirlo me arrancó de mi extraño letargo y espero que en alguna medida llene al lector de una vaga y curiosa alegría".
Qué librito calmador. Se lee de un tirón pero lo quise ir leyendo lo más lento posible.
Hace poco me quejaba de que de dos palabras que M*zz10 escribe uno adivina la tercera. Acá eso es imposible. Absolutamente impredecible, no tiene presión, se va hilvanando solo. Hay algo muy especial en esta voz de la sabiduría y de lo desconocido.
And the sky split
and the planets hit
balls of jade dropped
and existence stopped, stopped, stop, stop
Little sister, the sky is falling, I don't mind, I don't mind
Little sister, the fates are calling on you
The palm trees fall into the sea
it doesn't matter much to me
as long as you're safe,
Kimberly
Qué librito calmador. Se lee de un tirón pero lo quise ir leyendo lo más lento posible.
Hace poco me quejaba de que de dos palabras que M*zz10 escribe uno adivina la tercera. Acá eso es imposible. Absolutamente impredecible, no tiene presión, se va hilvanando solo. Hay algo muy especial en esta voz de la sabiduría y de lo desconocido.
And the sky split
and the planets hit
balls of jade dropped
and existence stopped, stopped, stop, stop
Little sister, the sky is falling, I don't mind, I don't mind
Little sister, the fates are calling on you
The palm trees fall into the sea
it doesn't matter much to me
as long as you're safe,
Kimberly
May 14, 2016
Si vous n'avez pas encore vu le documentaire d'Agnès Varda (je crois) sur le glanage, c'est exactement ce que vous devriez faire ce week end ; de toutes façons il fait moche dehors. Et puis ça vous donnera envie de ramasser des betteraves et des pommes de terre biscornues sur le bord des routes, ou alors de fouiller les poubelles du supermarché d'en face, ou peut-être de suivre la démarche de Patti Smith dans Glaneurs de rêves, et d'écrire une petite collection de textes, fragments de souvenirs, descriptions du quotidien, ce qui peut être une activité encore plus ludique que le tricot ou le macramé.
Dans l'avant-dernier texte du livre, "Envol", l'auteure donne une belle définition du glanage d'images oniriques : "J'ai écrit, j'ai dessiné, ou je les ai laissés s'envoler. Sans autre dessein que l'acte même d'atterrir dans les orties et d'être ramassés par un glaneur plein de compassion pour l'infime".
C'est cette recherche de l'infime, de l'insignifiant dans le quotidien, qui est théoriquement l'objet du recueil ; mais dans les faits, je pense que Patti Smith passe complètement à côté.
La collection commence plutôt bien, avec des fragments oniriques que j'ai beaucoup aimés. On y sent la campagne et l'Amérique profonde, comme dans ce joli texte sur le cow-boy :
"Détendu, sous le ciel, il médite sur tout et rien. La nature du travail. La nature de l'oisiveté et le ciel lui-même avec ses masses qui se gonflent si près qu'on pourrait attraper un nuage au lasso pour y poser sa tête ou s'en remplir le ventre. Saucer les haricots et la sauce brune avec un morceau de viande de nuage, et s'allonger pour une petite sieste."
Et puis, très rapidement, la métaphore devient systématique, et le quotidien trivial. Je ne vais pas vous chercher une citation parce que ça me fatigue, mais ça pourrait donner quelque chose comme :
"J'ai égalisé ma frange avec des ciseaux rouillés, parce qu'elle n'était pas égale. J'ai sorti les cookies du four et j'en ai mangé un dans mon bain. Les miettes étaient de petits bateaux dans l'iceberg de la mousse, avant de sombrer." (Si vous croyez que j'exagère, franchement, ouvrez le recueil au milieu et vous me direz).
N'est pas Rimbaud qui veut. Est encore moins Rimbaud celle qui voudrait tant l'être, qui le cite à tout bout de champ, qui a sa photo sur sa table de travail et qui prend sa photo de Rimbaud en photo pour la coller fièrement dans son recueil de textes banals, entre un instantané de son mari et un autre qui représente des formes pour les chaussures.
Les lecteurs accusent parfois Patti Smith de name-dropping, ce n'est pas un aspect qui m'avait dérangé dans Kids parce que je le trouvais justifié alors. Mais là, franchement, elle a juste écrit une préface pour expliquer qu'elle a changé le numéro de son livre édité parce que William Burroughs préférait avoir son numéro pour son bouquin. Et comme dirait mon petit frère, lui aussi grand littérateur : osef.
Une lecture inégale que je termine plutôt déçue.
Dans l'avant-dernier texte du livre, "Envol", l'auteure donne une belle définition du glanage d'images oniriques : "J'ai écrit, j'ai dessiné, ou je les ai laissés s'envoler. Sans autre dessein que l'acte même d'atterrir dans les orties et d'être ramassés par un glaneur plein de compassion pour l'infime".
C'est cette recherche de l'infime, de l'insignifiant dans le quotidien, qui est théoriquement l'objet du recueil ; mais dans les faits, je pense que Patti Smith passe complètement à côté.
La collection commence plutôt bien, avec des fragments oniriques que j'ai beaucoup aimés. On y sent la campagne et l'Amérique profonde, comme dans ce joli texte sur le cow-boy :
"Détendu, sous le ciel, il médite sur tout et rien. La nature du travail. La nature de l'oisiveté et le ciel lui-même avec ses masses qui se gonflent si près qu'on pourrait attraper un nuage au lasso pour y poser sa tête ou s'en remplir le ventre. Saucer les haricots et la sauce brune avec un morceau de viande de nuage, et s'allonger pour une petite sieste."
Et puis, très rapidement, la métaphore devient systématique, et le quotidien trivial. Je ne vais pas vous chercher une citation parce que ça me fatigue, mais ça pourrait donner quelque chose comme :
"J'ai égalisé ma frange avec des ciseaux rouillés, parce qu'elle n'était pas égale. J'ai sorti les cookies du four et j'en ai mangé un dans mon bain. Les miettes étaient de petits bateaux dans l'iceberg de la mousse, avant de sombrer." (Si vous croyez que j'exagère, franchement, ouvrez le recueil au milieu et vous me direz).
N'est pas Rimbaud qui veut. Est encore moins Rimbaud celle qui voudrait tant l'être, qui le cite à tout bout de champ, qui a sa photo sur sa table de travail et qui prend sa photo de Rimbaud en photo pour la coller fièrement dans son recueil de textes banals, entre un instantané de son mari et un autre qui représente des formes pour les chaussures.
Les lecteurs accusent parfois Patti Smith de name-dropping, ce n'est pas un aspect qui m'avait dérangé dans Kids parce que je le trouvais justifié alors. Mais là, franchement, elle a juste écrit une préface pour expliquer qu'elle a changé le numéro de son livre édité parce que William Burroughs préférait avoir son numéro pour son bouquin. Et comme dirait mon petit frère, lui aussi grand littérateur : osef.
Une lecture inégale que je termine plutôt déçue.
January 22, 2021
Am început cu această carte scrisă de Patti Smith știind că e doar un mic intro în universul artistic creat de ea. Cu toate acestea, am rămas confuză și „pe dinafară” pe aproape întreg parcursul lecturii care mi-a luat, deloc surprinzător, doar o zi.
Am înțeles că micro-romanul sub formă de poem în proză se vrea a fi un manifest sau, mai degrabă, zic eu, un memento scris de autoare la jumătatea vieții. Într-adevăr aceasta evocă multe momente relevante din copilăria ei, tema principală fiind acele torcătoare de vise pe care le vedea de pe fereastra camerei când frații ei dormeau. Torcătoarele erau niște ființe magice care, într-un fel, țeseau universul, iar Patti reușea să participe la rândul ei la acest proces în mod pasiv. Abia pe la sfârșitul celor 90 de pagini, în ultimele capitole, avem parte de niște paragrafe mai concrete despre întâmplările la care făcuse până atunci referință. Pe scurt, este un roman puțin suprarealist, chiar dacă autobiografic, prin forma artistică aleasă de Smith; multe dintre analogiile făcute de ea nu au avut sens pentru mine, fiind clar și deseori vorba despre niște juxtapuneri și jocuri de cuvinte metaforice. Mă întreb cum or fi sunat cele câteva strofe presărate printre pagini în original, în engleză, dar nu sunt încă atât de curioasă cât să vreau cu adevărat să cercetez opera lirică a autoarei.
Lucrul cu care am rămas în schimb în minte este faptul că Patti Smith a fost și este un artist complet – muziciană, pictoriță, scriitoare, nu știu exact dacă în această ordine. Se văd trăirile unui om născut pentru a face artă, însă nu am reușit personal să mă conectez cu ea din cauza formei textuale. Nu îmi plac chestiile simbolice, abstracte, enigmatice. Prin urmare, m-am bucurat doar de pasajele care explicau direct evenimentele menționate. Nu-mi place atunci când trebuie să faci asumpții într-o carte, deci nu cred că ar fi avut cum să îmi placă prea mult ce am citit. Cu toate acestea, mi-a plăcut totul unitar: o carte cu imagini din galeria personală care se potrivesc cu stările emise de text. Poezie și proză totodată, realism și abstractism, prezent și trecut. Aceste îmbinări mi s-au părut foarte armonioase din punct de vedere estetic, dar din păcate, acest lucru nu mi se pare esențial pentru o carte. Cred că cel mai bun lucru pe care-l pot spune despre acest volum este faptul că Patti Smith a reușit să evoce foarte frumos și profund semnificația copilăriei și „lentilele” prin care privim lumea atunci când suntem mici, o lume unde rațiunea lasă locul fanteziei. Mi-a amintit destul de tare de cărțile Aglajei Veteranyi, care sunt scrise într-un stil enigmatic și sacadat asemănător, făcând o ilustrație din bucăți.
Am înțeles că micro-romanul sub formă de poem în proză se vrea a fi un manifest sau, mai degrabă, zic eu, un memento scris de autoare la jumătatea vieții. Într-adevăr aceasta evocă multe momente relevante din copilăria ei, tema principală fiind acele torcătoare de vise pe care le vedea de pe fereastra camerei când frații ei dormeau. Torcătoarele erau niște ființe magice care, într-un fel, țeseau universul, iar Patti reușea să participe la rândul ei la acest proces în mod pasiv. Abia pe la sfârșitul celor 90 de pagini, în ultimele capitole, avem parte de niște paragrafe mai concrete despre întâmplările la care făcuse până atunci referință. Pe scurt, este un roman puțin suprarealist, chiar dacă autobiografic, prin forma artistică aleasă de Smith; multe dintre analogiile făcute de ea nu au avut sens pentru mine, fiind clar și deseori vorba despre niște juxtapuneri și jocuri de cuvinte metaforice. Mă întreb cum or fi sunat cele câteva strofe presărate printre pagini în original, în engleză, dar nu sunt încă atât de curioasă cât să vreau cu adevărat să cercetez opera lirică a autoarei.
Lucrul cu care am rămas în schimb în minte este faptul că Patti Smith a fost și este un artist complet – muziciană, pictoriță, scriitoare, nu știu exact dacă în această ordine. Se văd trăirile unui om născut pentru a face artă, însă nu am reușit personal să mă conectez cu ea din cauza formei textuale. Nu îmi plac chestiile simbolice, abstracte, enigmatice. Prin urmare, m-am bucurat doar de pasajele care explicau direct evenimentele menționate. Nu-mi place atunci când trebuie să faci asumpții într-o carte, deci nu cred că ar fi avut cum să îmi placă prea mult ce am citit. Cu toate acestea, mi-a plăcut totul unitar: o carte cu imagini din galeria personală care se potrivesc cu stările emise de text. Poezie și proză totodată, realism și abstractism, prezent și trecut. Aceste îmbinări mi s-au părut foarte armonioase din punct de vedere estetic, dar din păcate, acest lucru nu mi se pare esențial pentru o carte. Cred că cel mai bun lucru pe care-l pot spune despre acest volum este faptul că Patti Smith a reușit să evoce foarte frumos și profund semnificația copilăriei și „lentilele” prin care privim lumea atunci când suntem mici, o lume unde rațiunea lasă locul fanteziei. Mi-a amintit destul de tare de cărțile Aglajei Veteranyi, care sunt scrise într-un stil enigmatic și sacadat asemănător, făcând o ilustrație din bucăți.
Read
June 4, 2012Woolgathering contains some of the most poetic prose I've ever read. It's like a magic carpet ride through Smith's memories & impressions...a Van Gogh painted with words. If you do not have imagination , don't read it! I envy & admire the freedom with which Smith uses language . This read is magic...true poetry ...true art.
March 8, 2014
Samimi metnin, güzel fotoğrafların, harikulade baskının ve Patti Smith'in hatrına iki yıldız..
January 24, 2019
Actual rating 4,5
Why is everything Patti Smith writes so, so wonderful and dreamy?
I'm glad I still have a couple of her things to read...
She's amazing.
Why is everything Patti Smith writes so, so wonderful and dreamy?
I'm glad I still have a couple of her things to read...
She's amazing.
January 14, 2022
Linked ideas, refrains, poetic and elusive, memories, charms, dreams, drifting. Word, thought, poetic prose. I can see myself rereading this and appreciating it more each time,
November 19, 2022
"Koşarak çayıra dalar, arkadaşlarımızla buluşurduk. Ben bazen kendimi otların arasına bırakıverir, oradan uzun uzun gökyüzüne bakardım.
Yaratılışın tüm öyküsü sanki gökyüzüne çizilmiş gibiydi. Diğer çocukların kahkahalarından uzaklaşır, ustalaşmayı arzu ettiğim durgunluğun ve sessizliğin içine çekilirdim. Burada bir tohumu oluşurken, ya da bir ruhu mendil gibi katlanırken duyabilirdiniz."
Yaratılışın tüm öyküsü sanki gökyüzüne çizilmiş gibiydi. Diğer çocukların kahkahalarından uzaklaşır, ustalaşmayı arzu ettiğim durgunluğun ve sessizliğin içine çekilirdim. Burada bir tohumu oluşurken, ya da bir ruhu mendil gibi katlanırken duyabilirdiniz."
July 7, 2022
3,75
Displaying 1 - 30 of 670 reviews